Din când în când, în timp ce mă uit la câte un film sau serial, mă trezesc gândindu-mă ce simplu pare pentru personajele alea să se plimbe de colo-colo. Nu neg, de cele mai multe ori se plimbă cu scopuri nobile, să împiedice nu știu ce dezastru, sau să salveze pe cineva. Se urcă în avion, sau în tren, sau iau mașina și un număr de ore mai târziu sunt în alt stat sau pe cealaltă parte a continentului.
Dacă facem un calcul simplu, ne dăm seama că ar trebui să fie o mică problemă: banii. Un bilet de avion costă câteva sute de euro. Pentru mașină îți trebuie benzină, ca să nu mai vorbim de taxele de drum. Sigur, depinde și pe unde mergi.
De exemplu, dacă te apucă cheful de plimbat cu mașina prin Europa, ar trebui să știi că urmează să scoți din buzunar bani nu doar pentru combustibil.
Cel mai frumos e în zona de nord. Acolo ai tot ce-ți trebuie: autostrăzi cu asfalt perfect (nu și în Cehia, unde au uitat sa pună asfalt peste dalele de beton, ca urmare mergi pe autostradă de parcă ai trece peste traverse de cale ferată), unele fără limită de viteză (mulțumim Germania), combustibil la preț decent (dacă ieși de pe autostradă și te duci în cel mai apropiat orășel, pentru că la stațiile de pe autostradă prețul e mai mare), păduri și aer curat (mă rog, câmpii și aer curat dacă vorbim de Olanda).
Cel mai greu e în Italia. Du-te acolo și o să ai prilejul să vezi cum e să mergi pe autostradă bară la bară pe patru benzi de circulație, cu 130 km/h, pentru că dacă încerci să lași spațiu între tine și mașina din față se bagă imediat cineva între voi; cum e să plătești pentru combustibil o dată și jumătate mai mult decât media din restul Europei; cum e să mergi 300 km pe autostradă și să te coste 45 de euro; cum e să cobori pe serpentine prin tuneluri extrem de înguste cu geamul deschis ca să auzi claxoanele celor care urcă din sens opus, ca să te oprești și să le faci loc; sau cum e să te târăști printr-un orășel cu 30 la oră și să te trezești că drumul se îngustează brusc la o singură bandă, printre case, fără vreun semn de avertizare, și că din față vine un camion. Vorba nevesti-mii: păi la ce-ți trebuie semne? Nu vezi?

În rest, cel puțin prin comparație, e bine. În Franța, de pildă, pe autostrăzi plătești aproape la fel ca în Italia, însă combustibilul te costă doar un pic mai mult decât media. Plus că e mai puțin aglomerat, iar șoferii sunt mult mai calmi. Dacă ai noroc să nimerești un drum național fără multe sensuri giratorii poți merge liniștit pe acolo să scutești banii de autostradă – doar să ai grijă la viteză, pentru că limita e 90 și nu există nicăieri mai multe camere radar pe suta de kilometri. A, și încă un lucru important pentru Franța: dacă nu mergi pe autostradă, fii pregătit să-ți faci nevoile în pădure. Nu există toalete pe drumurile naționale, nici măcar în supermarket sau la stațiile, în general mici și amărâte, de benzină, iar francezii pe care-i întrebi de asta se uită urât la tine.
Francezii au mai inventat ceva: stațiile automate de benzină. Te duci, vâri cardul în pompă și te trezești că-ți blochează din cont 50 de euro. De ce? Păi, e simplu: pompa nu știe cât combustibil o să cumperi, și ca să nu rămână cu buza umflată, se asigură mai întâi ca ai suficienți bani în cont. Pe urmă, tu alimentezi de 30 de euro să zicem, iar restul de 20 ți se întorc în cont. Când, nu se știe, depinde de bancă – o zi, poate două, în unele cazuri o săptămână. Dacă alimentezi de câteva ori de la pompe automate, fii pregătit să ai zeci, poate chiar peste o sută de euro, blocați din cont pe o perioadă oarecare.

În Spania e cam la fel ca-n Franța, cu excepția peisajului care lasă de dorit. Adio păduri, lacuri și castele, câmpuri verzi ca mătasea broaștei, aici vezi pietre roșcate și tufe pitice prăfuite. Să nu-ți faci iluzii însă, peisajul ăsta costă la fel: combustibil, taxe de autostradă, parcare, etc. Aglomerația nu e așa mare, iar spaniolii par să aibă un stil propriu de a ignora restricțiile de viteză. Nu știu cât de bine e să te iei după ei însă, chiar dacă unele voci susțin că amenda nu vine dacă ai mașina înmatriculată în altă țară. Nu toate camerele radar sunt anunțate.
Cam atât deocamdată. Mai am, însă: continuarea în capitolul 7.

Author: Felix Chirciu