În 1963, pe un circuit special amenajat în Berkshire, conservatorul britanic Lord Hailsham citea liniștit ziarul la volanul unui Citroen DS modificat, în timp ce mașina îl purta cu mai mult de 100 km/h.
Era prima oară când o mașină fără șofer era testată în afara laboratorului.
Azi, californienii s-au obișnuit deja să vadă automobilele Google fără șofer mergând pe autostradă sau parcând pe străzile din San Francisco. Din septembrie 2012, California a devenit al treilea stat american care să legalizeze automobilele fără șofer, după Nevada și Florida, iar în Texas legea așteaptă să fie adoptată.
Sebastian Thrun conduce Laboratorul de Inteligență Artificială de la Universitatea Stanford și proiectul Google driverless car . În 2005, echipa lui a câștigat concursul pentru automobile fără șofer organizat de Departamentul Apărării al SUA cu Stanley. De atunci, vehiculele fără șofer ale Google au parcurs peste 500.000 de km fără vreun accident.

Asta e dincolo de ocean. În Europa, situația e ușor diferită.
Mai întâi, din motive financiare. O mașină autonomă Google cară echipament de vreo 150.000 de dolari – din care cam jumătate valorează radarul laser (numit și LIDAR). Chiar dacă Google susține că nu vrea să se apuce de vândut mașini și e interesat doar să dezvolte tehnologia, e greu de imaginat o lume în care măcar doi-trei dintre vecinii mei de la bloc să-și permită mașini atât de scumpe. Așa că băieții de la Oxford s-au gândit să schimbe datele problemei. Profesorul Paul Newman conduce proiectul Robot Car UK la care lucreaza doar de vreo doi ani. Mașina lor este un Nissan Leaf electric, echipat cu un laser și niște senzori ce au costat cam 5000 de lire sterline, și funcționează fără să se bazeze pe GPS. În loc de asta, își creează o hartă 3d pe care-și recunoaște poziția. Tehnologia pare deocamdata ceva mai limitată decât cea dezvoltată de Google, având însă avantajul de a fi mult mai ieftină – profesorul Newman susține că ar putea costa doar 100 de lire la un moment dat. În plus, spune profesorul, mașina n-o să meargă singură decât în anumite condiții – o să recunoască locurile și o sa te întrebe, “vrei să conduc eu?”.
Așa ajungem la al doilea motiv: legislația. Dacă în SUA lobby-ul Google începe să dea rezultate, în Europa va mai dura destul până la o schimbare în sensul ăsta. Slim Kallas, vicepreședinte al Comisiei Europene și șeful comisiei pentru transporturi, citează un articol din Convenția de la Viena din 1968 pe care se bazează întreaga legislație europeană: “orice vehicul în mișcare are un șofer”. Discuții în vederea unei schimbări au demarat, însă deocamdată pare mai probabil să vedem “mașini fără șofer” cu șofer pe străzile europene.

Ceea ce de fapt se și întâmplă: Mercedes zice că anul ăsta avem o mașină care se conduce singură – ce-i drept, nu mai mult de 10 secunde. Volvo nu e departe în urmă, chiar dacă a fost preluat de chinezi. În mai 2012, un convoi compus din 3 mașini fără șofer a parcurs fără vreun incident 200 km pe o autostradă în Spania, iar compania speră să lanseze un vehicul autonom chiar în 2014. Volkswagen și BMW au prototipuri funcționale.
Pe scurt, cam trebuie să începem să ne pregătim să renunțăm la condusul mașinii – cel puțin cum știam că se făcea pe vremuri. Rămâne doar să mai sperăm un lucru: că nu ne vor lăsa de tot fără plăcerea de a apăsa pe accelerator.

Author: Felix Chirciu