În Orășelul Copiilor (cel nou, reconstruit în 2012), la intrarea pe una dintre aleile care pornesc de lângă fântâna muzicală, o pancartă atenționează că intrarea pe traseul trenulețului e interzisă.
Mă uit lung și-mi dau seama că acum câțiva ani ajungeam cu bicicleta prin parc și-mi plăcea să urmăresc linia trenulețului. Acum, calea ferată a dispărut complet, înlocuită de alei asfaltate.
E frumos, e curat, e bine întreținut… și totuși nu mai e trenuleț. În noul proiect al orășelului, locomotiva huruitoare și cele două vagoane ruginite au fost înlocuite de un tractoraș mic, Euro5, deghizat în locomotivă, care trage după el câteva vagonete frumos colorate. Mult mai silențios, mai încăpător, mai ieftin și mai ușor de întreținut, noul trenuleț are un noian de avantaje – nemaipunând la socoteală faptul că poate merge practic pe oriunde prin parc.
Paul Clancy e un istoric american care scrie niște articole în The Virginian-Pilot. Cândva prin 2010, cu ocazia aniversării unui muzeu al căii ferate din Suffolk, Clancy publica amintiri într-o istorie romanțată a unei căi ferate. Dincolo de istoria în sine, care nu prea prezintă interes dacă nu ești un american din Virginia, Clancy spune câte ceva despre fascinația unei căi ferate.

Asta mă aduce înapoi la Orășelul Copiilor și-mi amintesc de vechiul trenuleț. Caut cu înfrigurare câte ceva, orice, despre el, și dau peste un fotoreportaj publicat în 2007 pe transport-in-comun.ro în care se văd aproape toate detaliile fostei căi ferate. Pe forumul Transira – organizație care se ocupă de transportul public – mai găsesc niște detalii. Așa aflu că trenulețul fusese repus în funcțiune în 2006, după o pauză de 4 ani în care stătuse în depou. În 2010 încă mai funcționa, însă traseul, linia și gara erau în stare jalnică. Pe urmă, în martie 2012, un mesaj de pe forum încheie istoria: ”Linia a fost taiata complet, trecerile la nivel, astupate. Vagoanele sunt in curs de taiere, doua afara doua in remiza. Locomotiva nu se vede.”

Iar acum? Păi, acum avem un ”trenuleț” cu anvelope care ne plimbă pe alei asfaltate. E drept, înainte de refacere, Orășelul Copiilor era o ruină. Acum e superb, curat și elegant, dar mie îmi lipsește calea aia ferată, locomotiva huruitoare și vagoanele ruginite. Azi avem mașini moderne, avioane ultrarapide și iPad-uri. Dar mă întreb și eu, cum se întreba și Clancy, ne va mai fascina oare ceva așa cum a făcut-o vechiul trenuleț?

PS: Pentru cine mai vrea, încă o bucată de istorie e aici: caiferate.fr.yuku.com/topic/2455/Plimbare-cu-trenuletul-din-Oraselul-copiilorBucuresti

Author: Felix Chirciu