Capitolul 3

| No Comments

“I see Iron Man in the making”, zice un comentariu pe pagina pe care tocmai am ajuns. E pe situl TED și se referă la filmulețul la care m-am uitat cu gura căscată de la început până la sfârșit.
Pe scurt, profesorul Raffaello D’Andrea, care se ocupă de sisteme dinamice la Institutul Federal pentru Tehnologie din Elveția, are la TED un laborator de robotică în care ne demonstrează ce pot face niște “quadcoptere” (n-am cuvânt pentru asta în română – sunt în esență niște elicoptere cu câte patru motoare dispuse în cruce. Probabil ați auzit de ele; dacă nu, sigur o să mai auziți) controlate de computer prin intermediul unor algoritmi matematici.
Roboțeii – pentru ca asta sunt, de fapt, obiectele alea zburătoare și bâzâitoare – reușesc să facă tot soiul de acrobații, de la ținerea în echilibru a unui băț, până la jocuri cu mingea și triplu-salturi. Profesorul și echipa lui de studenți (pe care o prezintă la sfârșit) folosesc o grămadă de ecuații pentru a crea diferite modele pe care le transmit apoi quad-urilor. Rezultatele sunt impresionante: mașinile zburătoare învață, pur și simplu, cum să lovească o minge sau cum să se dea peste cap. Mai mult, zboară în grup și pot acționa simultan ca să arunce, de exemplu, o minge dintr-o plasă.
Sistemul este deocamdată relativ limitat: are nevoie de niște camere de luat vederi și de niște senzori plasați în zona de acțiune a quad-urilor, care sa transmită computerelor poziția obiectelor. Demonstrația, însă, este extraordinară.
Profesorul D’Andrea nu e singurul: în Austria, la Linz, copiii de la Ars Electronica Futurelab au controlat în august 2012 o formație de 49 quad-uri luminoase ca să realizeze modele 3d pe cer, determinând mulți austrieci să raporteze OZN-uri în oraș. Filmul e pe YouTube și tot acolo sunt și link-uri la paginile proiectului. Cei de la Futurelab spun că formația a folosit atât modele de zbor pre-programate, cât și manevre în timp real pentru fiecare quad – ceea ce e de înțeles, având în vedere influența factorilor de mediu cum ar fi vântul. Asta, însă, face treaba cu atât mai complicată.

“Când mă uit la demonstrații de felul ăsta, parcă aș zări următoarea generație de drone ucigașe”, zice un comentariu de pe pagina TED. “Ce impact va avea această tehnologie asupra vieții oamenilor?”, răspunde profesorul D’Andrea spre sfârșitul prezentării. “Ca orice inovație, poate fi folosită pentru a face bine sau rău. Dar asta nu este o alegere tehnică, ci una socială. Să facem alegerea corectă, să aducem binele în viitorul mașinilor”, îndeamnă profesorul. Eu nu pot decât să sper că va fi ascultat.

No Comments

    Commenting is closed for this article.